Declarația lui Fady Chreih, CEO al Rețelei de Sănătate Regina Maria, făcută în cadrul conferinței The Economist, subliniază o realitate stringentă și adesea ignorată: sistemul de sănătate...
din România, în forma sa actuală, este un anacronism. Configurat într-o epocă demografică și economică diferită, el se confruntă astăzi cu provocări structurale profunde, care îi subminează capacitatea de a răspunde nevoilor unei societăți în continuă transformare. Afirmația lui Chreih nu este doar o constatare, ci un semnal de alarmă.
Sistemul actual, moștenit în mare parte din perioada comunistă și ajustat superficial post-decembrist, a fost proiectat pentru o populație cu o structură de vârstă diferită, cu o speranță de viață mai mică și cu o prevalență a bolilor cronice mult mai redusă. De asemenea, contextul economic al României de acum câteva decenii, marcat de o finanțare centralizată și de o alocare a resurselor bazată pe principii diferite, nu mai corespunde realității economice actuale, caracterizate de o piață liberă, o mobilitate a forței de muncă fără precedent și o presiune constantă pentru eficiență și calitate. Una dintre cele mai acute probleme este cea demografică.
România se confruntă cu o îmbătrânire rapidă a populației și cu o scădere a natalității. Aceasta înseamnă o pondere tot mai mare a persoanelor vârstnice, care necesită servicii medicale complexe și de lungă durată, adesea pentru afecțiuni cronice multiple. În același timp, numărul contribuabililor activi scade, punând o presiune enormă pe bugetul de sănătate.
Exodul personalului medical, o altă realitate demografică dureroasă, agravează situația, lăsând spitalele, mai ales din mediul rural și orașele mici, cu un deficit acut de medici și asistenți. Sistemul actual, cu infrastructura sa învechită și distribuția inegală a resurselor, nu este pregătit să gestioneze această piramidă demografică inversată. Din punct de vedere economic, finanțarea sistemului de sănătate rămâne o vulnerabilitate majoră.
Deși procentul din PIB alocat sănătății a crescut în ultimii ani, el este încă sub media europeană, iar eficiența cheltuirii acestor fonduri este adesea pusă sub semnul întrebării. Corupția, achizițiile publice ineficiente și lipsa unei planificări strategice pe termen lung duc la risipă și la o distribuție suboptimală a resurselor. Mai mult, dependența excesivă de contribuțiile sociale, într-un context de migrație a forței de muncă și de evaziune fiscală, face ca sistemul să fie subfinanțat cronic.
Dezvoltarea sectorului privat, deși a adus o alternativă și a crescut calitatea serviciilor în anumite nișe, a creat și o discrepanță între accesul la servicii medicale de top pentru cei care își permit și realitatea dură a sistemului public. Analiza lui Fady Chreih sugerează necesitatea unei reforme profunde, nu doar a unor ajustări cosmetice. Aceasta ar implica o regândire a modelului de finanțare, o investiție masivă în infrastructură și tehnologie medicală, dar și o strategie coerentă pentru retenția și atragerea personalului medical.
De asemenea, ar fi esențială o orientare către medicina preventivă și către gestionarea bolilor cronice, pentru a reduce presiunea pe spitalele de urgență și pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacienților. Colaborarea dintre sectorul public și cel privat, în loc de competiție, ar putea oferi soluții inovatoare și ar putea optimiza utilizarea resurselor disponibile. În concluzie, declarația CEO-ului Regina Maria nu este doar o critică, ci o invitație la acțiune.
Sistemul de sănătate românesc se află la o răscruce, iar ignorarea acestor realități demografice și economice nu va face decât să adâncească criza, cu consecințe grave asupra sănătății și bunăstării populației. O viziune strategică pe termen lung, susținută de voință politică și de un consens social, este imperativă pentru a construi un sistem de sănătate modern, echitabil și sustenabil, capabil să răspundă provocărilor secolului XXI.
