Sectorul horticol din România se confruntă cu o criză majoră, generată de seria înghețurilor târzii care au lovit repetat țara în lunile aprilie și mai.
Fenomenul, deși nu este singular în istoria agriculturii, a avut o intensitate și o frecvență neobișnuită în acest an, provocând pagube semnificative și punând sub semnul întrebării viabilitatea multor exploatații agricole. Reprezentanții fermierilor solicită intervenția urgentă a autorităților pentru a despăgubi pierderile masive înregistrate. Impactul acestor fenomene meteorologice extreme este resimțit acut în special în livezi și plantațiile de pomi fructiferi, unde înflorirea timpurie a fost urmată de temperaturi sub pragul de îngheț, distrugând mugurii și florile.
Piersicii, caișii, cireșii și vișinii sunt printre cele mai afectate culturi, dar și vița-de-vie și unele culturi legumicole timpurii au suferit daune considerabile. În multe zone, fermierii raportează pierderi de până la 70-80% din recolta estimată, iar în unele cazuri, chiar și 100%. Aceasta înseamnă nu doar o lipsă a produselor pe piață, ci și un impact devastator asupra veniturilor fermierilor, care și-au investit resursele și munca pentru un an întreg.
Problema este amplificată de faptul că mulți dintre acești producători nu dispun de sisteme de asigurare adecvate sau de tehnologii moderne de protecție împotriva înghețului, cum ar fi sistemele de irigare prin aspersie care formează o peliculă protectoare de gheață, ventilatoarele antigel sau încălzitoarele. Costurile implementării unor astfel de soluții sunt prohibitive pentru majoritatea fermelor mici și mijlocii din România. Mai mult, chiar și acolo unde au existat încercări de protecție, intensitatea și durata înghețurilor au depășit capacitatea acestor măsuri.
Situația actuală subliniază vulnerabilitatea agriculturii românești în fața schimbărilor climatice. Fenomenele extreme, precum secetele prelungite, inundațiile sau înghețurile târzii, devin tot mai frecvente și impun o regândire strategică a politicilor agricole. Este imperativ ca autoritățile să dezvolte un cadru legislativ și financiar care să faciliteze accesul fermierilor la asigurări agricole subvenționate, dar și la fonduri pentru investiții în tehnologii reziliente la schimbările climatice.
De asemenea, o cartografiere detaliată a zonelor de risc și o informare promptă a fermierilor cu privire la prognozele meteo ar putea contribui la atenuarea efectelor. Despăgubirile solicitate de fermieri sunt esențiale pentru supraviețuirea multor exploatații. Fără un sprijin financiar rapid, aceștia riscă să nu poată acoperi costurile de producție, să nu-și poată achita creditele sau să nu poată pregăti culturile pentru sezonul următor.
Pe termen lung, această situație ar putea duce la o reducere a suprafețelor cultivate, la o dependență crescută de importuri și la o destabilizare a pieței interne de fructe și legume. Este nevoie, așadar, de o abordare proactivă și de soluții concrete, nu doar de promisiuni, pentru a asigura continuitatea și stabilitatea sectorului horticol românesc.
