Începând cu luna aprilie, firmele din România se confruntă cu o nouă realitate legislativă: riscul amenzilor pentru nerespectarea măsurilor de reducere a risipei alimentare. Această decizie...
Această decizie marchează finalul unei perioade de grație de doi ani, acordată operatorilor economici pentru a se alinia prevederilor Legii 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare, modificată și completată prin Legea 103/2022. Autoritățile au anunțat controale riguroase, semnalând o schimbare de paradigmă de la recomandări la sancțiuni concrete. Legislația în vigoare impune o serie de obligații clare pentru comercianți, producători, distribuitori și chiar pentru unitățile de alimentație publică.
Printre acestea se numără prioritizarea donării de alimente către organizații caritabile, transformarea produselor necomercializabile, dar încă bune pentru consum, în hrană pentru animale, sau utilizarea lor în producția de compost și biogaz. Scopul principal este de a preveni aruncarea la gunoi a alimentelor care ar putea fi valorificate într-un fel sau altul, contribuind astfel la securitatea alimentară, la reducerea impactului asupra mediului și la eficientizarea economică. Contextul acestei măsuri este unul european și global.
Risipa alimentară reprezintă o problemă majoră, cu implicații economice, sociale și de mediu semnificative. La nivelul Uniunii Europene, se estimează că anual se irosesc aproximativ 88 de milioane de tone de alimente, echivalentul a 173 kg per locuitor, generând costuri de circa 143 de miliarde de euro. România nu face excepție, contribuind la aceste statistici îngrijorătoare.
Studiile indică faptul că o parte considerabilă a risipei provine din sectorul comercial și de servicii alimentare, nu doar din gospodăriile individuale. Perioada de doi ani acordată pentru implementare a fost menită să permită firmelor să-și adapteze lanțurile logistice, să stabilească parteneriate cu ONG-uri și bănci de alimente, și să investească în soluții tehnologice sau operaționale. Cu toate acestea, se pare că nu toate entitățile au tratat cu seriozitate această tranziție.
Lipsa unei monitorizări eficiente în faza de implementare și, probabil, o comunicare insuficientă cu privire la beneficiile pe termen lung ale reducerii risipei, au contribuit la o conformare inegală. Amenzile care pot fi aplicate variază în funcție de gravitatea și repetitivitatea abaterilor, putând ajunge la sume considerabile, menite să descurajeze practicile iresponsabile. Pe lângă sancțiunile financiare, companiile riscă și prejudicii de imagine, într-o eră în care consumatorii sunt din ce în ce mai atenți la etica și responsabilitatea socială a brandurilor pe care le aleg.
Pe termen lung, aplicarea riguroasă a acestei legi ar putea stimula dezvoltarea unei infrastructuri mai eficiente pentru colectarea și distribuția alimentelor donate, precum și o mai bună colaborare între sectorul privat și cel non-profit. De asemenea, ar putea încuraja inovația în ambalare și conservare, precum și o mai bună gestionare a stocurilor. Este esențial ca autoritățile să nu se limiteze doar la aplicarea amenzilor, ci să continue să ofere ghidare, exemple de bune practici și, eventual, stimulente pentru companiile care excelează în eforturile de reducere a risipei alimentare.
Această abordare echilibrată ar putea transforma o obligație legală într-o oportunitate reală de dezvoltare durabilă pentru economia românească.
