Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a declanșat o nouă dezbatere aprinsă în spațiul public și economic, anunțând intenția Guvernului de a prelungi și extinde plafonarea adaosului comercial...
la produsele alimentare. Măsura, care vizează inițial alimentele de bază și expiră la 31 martie, ar urma să fie extinsă la toate produsele agroalimentare, cu o propunere de limitare a marjelor comerciale la 20-30% pentru o perioadă de șase luni. Această intervenție guvernamentală, prezentată ca o soluție pentru protejarea puterii de cumpărare a românilor, generează însă îngrijorări semnificative în rândul comercianților și economiștilor.
Declarația ministrului Barbu, "Moare cineva dacă intervenim?", subliniază o abordare directă, aproape populistă, a unei probleme economice complexe. Argumentul său pare să se bazeze pe premisa că o intervenție statală fermă poate corecta disfuncțiile pieței și poate asigura prețuri mai accesibile pentru consumatori. Această perspectivă, deși atractivă la prima vedere, ignoră adesea dinamica subtilă a lanțurilor de aprovizionare și a mecanismelor de formare a prețurilor.
Pe de altă parte, vocea comercianților, reprezentată de Feliciu Paraschiv, vicepreședinte al Asociației Naționale a Comercianților Mici și Mijlocii din România, avertizează că intervențiile anterioare în piață au produs deja distorsiuni și că extinderea acestora ar putea avea efecte negative pe termen mediu și lung. "Prețurile vor crește oricum", afirmă comercianții, sugerând că limitarea marjelor ar putea determina alte verigi ale lanțului, precum producătorii sau distribuitorii, să-și majoreze prețurile de livrare, transferând astfel presiunea financiară și anulând efectul dorit al măsurii. Experiența anterioară a plafonării adaosului comercial la alimentele de bază a fost una mixtă.
Deși inițial a fost salutată de consumatori, au existat semnale că unii comercianți au compensat pierderile din marje prin creșterea prețurilor la alte produse sau prin reducerea diversității ofertei. Mai mult, presiunea asupra micilor comercianți, care operează cu volume mai mici și au costuri fixe proporțional mai mari, a fost considerabilă. Aceștia se confruntă deja cu o concurență acerbă din partea marilor lanțuri de retail și orice limitare suplimentară a marjelor le-ar putea compromite supraviețuirea.
Extinderea măsurii la "toate produsele agroalimentare" ridică, de asemenea, semne de întrebare. Această categorie este extrem de vastă și include produse cu cicluri de producție, costuri de transport, depozitare și perisabilitate foarte diferite. O marjă unică de 20-30% ar putea fi inadecvată pentru anumite produse, descurajând producția sau comercializarea lor.
De exemplu, produsele proaspete, cu o durată de viață scurtă și riscuri mari de pierdere, necesită adesea marje mai mari pentru a acoperi aceste riscuri. Din punct de vedere economic, intervenția directă în formarea prețurilor poate duce la o serie de consecințe nedorite: 1. Distorsiuni pe piață: Prețurile nu mai reflectă cererea și oferta reală, ceea ce poate duce la penurii, supraconsum sau, dimpotrivă, la descurajarea producției.
2. Scăderea calității sau inovației: Dacă marjele sunt limitate, producătorii și comercianții ar putea fi tentați să reducă costurile prin scăderea calității ingredientelor sau a serviciilor, sau să renunțe la investițiile în inovație. 3.
Piața neagră: În cazuri extreme, limitarea prețurilor poate duce la apariția unei piețe negre, unde produsele sunt vândute la prețuri mai mari decât cele reglementate. 4. Impact asupra investițiilor: Incertitudinea legislativă și intervențiile frecvente pot descuraja investițiile în sectorul agroalimentar, atât din partea producătorilor, cât și a comercianților.
Pe termen lung, soluțiile sustenabile pentru reducerea prețurilor ar trebui să vizeze creșterea productivității în agricultură, eficientizarea lanțurilor de aprovizionare, reducerea birocrației și sprijinirea concurenței loiale. Măsurile administrative, deși pot oferi un respiro temporar, riscă să ascundă problemele structurale și să genereze efecte adverse pe termen lung. Dezbaterea actuală subliniază o tensiune fundamentală între dorința guvernamentală de a proteja consumatorii și principiile economiei de piață.
Este esențial ca deciziile viitoare să fie fundamentate pe analize economice riguroase, consultări extinse cu toți actorii implicați și o evaluare atentă a impactului pe termen scurt și lung, pentru a evita ca o intenție bună să aibă consecințe negative asupra întregului sector agroalimentar și, implicit, asupra consumatorilor români.
