Fostul șef al Statului Major al Apărării, generalul (r) Ștefan Dănilă, a emis un avertisment serios, subliniind că România nu poate ignora posibilitatea ca Iranul să vizeze bazele militare...
americane amplasate pe teritoriul său. Această declarație vine într-un context geopolitic extrem de tensionat, marcat de escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu și de implicarea tot mai profundă a Statelor Unite. Avertismentul generalului Dănilă nu este unul izolat, ci reflectă o preocupare crescândă în rândul analiștilor militari și al factorilor de decizie privind riscurile la care se expun statele aliate ale SUA, inclusiv România, prin găzduirea de facilități militare americane.
Prezența militară a Statelor Unite în România, materializată prin baza aeriană de la Câmpia Turzii, unde sunt staționate drone de supraveghere și atac, sau prin scutul antirachetă de la Deveselu, reprezintă un pilon esențial al flancului estic al NATO și un element de descurajare în regiune. Însă, într-un scenariu de conflict extins, aceste baze ar putea deveni ținte legitime pentru adversarii Washingtonului. Contextul "războiului declanșat de Washington" la care face referire generalul Dănilă este cel al tensiunilor persistente dintre SUA și Iran, exacerbate de atacurile reciproce, sancțiunile economice și sprijinul acordat de Teheran diverselor grupări paramilitare din Orientul Mijlociu.
După atacul Hamas asupra Israelului din octombrie 2023 și răspunsul militar israelian, regiunea a intrat într-o spirală a violenței, în care Iranul și aliații săi (așa-numita "Axă a Rezistenței") joacă un rol central. Statele Unite, prin sprijinul ferm acordat Israelului și prin prezența sa militară consolidată în regiune, sunt percepute de Iran ca parte directă a conflictului. Generalul Dănilă subliniază că Iranul, deși nu dispune de capacități militare convenționale comparabile cu cele ale SUA sau NATO, a dezvoltat o doctrină asimetrică, bazată pe rachete balistice și de croazieră, drone, precum și pe capacitatea de a mobiliza forțe proxy.
Aceste capabilități, demonstrate deja prin atacuri asupra unor ținte din Arabia Saudită sau asupra navelor din Marea Roșie, ar putea fi teoretic folosite pentru a atinge obiective aflate la distanțe considerabile. Chiar dacă România este situată la mii de kilometri de Iran, progresele tehnologice în domeniul rachetelor cu rază lungă de acțiune și al dronelor kamikaze nu pot fi ignorate. Un alt aspect crucial este natura "țintelor".
Bazele americane de pe teritoriul românesc nu sunt doar simple garnizoane, ci noduri strategice. Deveselu, parte a sistemului Aegis Ashore, este un element vital al apărării antirachetă a NATO, conceput pentru a intercepta rachete balistice cu rază medie și lungă de acțiune. Câmpia Turzii găzduiește aeronave fără pilot (dronă MQ-9 Reaper), esențiale pentru supraveghere și, potențial, pentru operațiuni ofensive.
Atacarea acestor facilități ar reprezenta nu doar o lovitură simbolică, ci și una strategică, cu implicații majore pentru securitatea regională și globală. Este important de menționat că, în ciuda acestor avertismente, riscul unui atac direct iranian asupra României rămâne, cel puțin la ora actuală, relativ scăzut, dar nu inexistent. Un astfel de act ar echivala cu un atac asupra unui stat membru NATO, declanșând probabil Articolul 5 al Tratatului Atlanticului de Nord, care prevede apărarea colectivă.
Iranul ar fi conștient de consecințele devastatoare ale unei astfel de decizii. Totuși, în scenarii de escaladare necontrolată, în care Teheranul ar simți că este sub o amenințare existențială, calculele strategice s-ar putea schimba. Declarația generalului Dănilă servește ca un memento că securitatea națională este un concept dinamic, aflat sub influența constantă a evenimentelor globale.
Ea subliniază necesitatea unei vigilențe sporite, a unei analize continue a riscurilor și a consolidării capacităților de apărare, atât la nivel național, cât și în cadrul alianțelor strategice. România, prin poziția sa geostrategică și prin angajamentele sale internaționale, rămâne un actor important pe scena securității europene și euro-atlantice, fiind, prin urmare, expusă și la riscurile inerente acestei poziții.
