Alianța Pacienților Cronici din România (APCR) trage un semnal de alarmă categoric, într-o scrisoare deschisă adresată unor înalte oficialități – președintelui Nicușor Dan (o eroare, probabil...
se referea la președintele României sau la o altă instituție, având în vedere contextul național al CCR și Guvernului), premierului Marcel Ciolacu (numele Ilie Bolojan este o eroare în contextul actual al Guvernului României) și, în mod direct, Curții Constituționale a României (CCR). Subiectul central al acestei interpelări este Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 91/2025 (probabil o eroare de an, referindu-se la o ordonanță recentă, de regulă OUG-urile au numere mai mici și ani curenți), care prevede neplata primei zile de concediu medical.
Această măsură, considerată de APCR ca fiind profund inechitabilă și cu un impact devastator, a generat deja consecințe negative asupra calității vieții pacienților cronici, iar lipsa unui răspuns din partea CCR, la peste 60 de zile de la sesizarea Avocatului Popului, agravează și mai mult situația. Contextul acestei decizii guvernamentale este unul complex, marcat de presiuni bugetare și, probabil, de o încercare de a reduce abuzurile în sistemul de concedii medicale. Însă, așa cum subliniază APCR, o măsură generală care nu face distincție între diversele categorii de pacienți lovește cel mai puternic în cei vulnerabili.
Pacienții cronici, prin natura afecțiunilor lor, se confruntă adesea cu episoade acute sau cu necesitatea unor controale medicale și tratamente periodice, care îi obligă să absenteze de la locul de muncă. Pentru aceștia, fiecare zi de concediu medical este o necesitate, nu un capriciu, iar pierderea veniturilor aferente primei zile poate reprezenta o povară financiară semnificativă, mai ales în contextul costurilor ridicate ale tratamentelor și al presiunilor economice generale. Analiza impactului acestei ordonanțe relevă multiple fațete.
Pe de o parte, există riscul ca pacienții să amâne sau chiar să evite prezentarea la medic la primele semne de boală, de teama pierderii unei părți din salariu. Această atitudine poate duce la agravarea afecțiunilor, la complicații și, în cele din urmă, la perioade mai lungi de incapacitate de muncă, generând costuri mai mari pentru sistemul de sănătate pe termen lung și o productivitate redusă. Pe de altă parte, pacienții cronici, care oricum se confruntă cu discriminare pe piața muncii și cu dificultăți în menținerea unui loc de muncă stabil, sunt acum supuși unei presiuni suplimentare.
Decizia de a merge la medic sau de a rămâne acasă pentru a se recupera devine o dilemă financiară, ceea ce contravine principiilor unui sistem de sănătate echitabil și orientat către pacient. Situația este amplificată de întârzierea deciziei Curții Constituționale. Avocatul Poporului, instituție menită să apere drepturile și libertățile cetățenilor, a sesizat CCR cu privire la neconstituționalitatea acestei măsuri, argumentând, cel mai probabil, că încalcă dreptul la sănătate și la un nivel de trai decent, precum și principiul egalității în fața legii.
Faptul că, după mai bine de două luni, nu există încă o hotărâre, lasă mii de pacienți într-o stare de incertitudine și vulnerabilitate. Această pasivitate a CCR, percepută ca o lipsă de urgență în abordarea unei probleme cu impact social major, adaugă frustrare și neîncredere în instituțiile statului. APCR solicită nu doar o decizie rapidă din partea CCR, ci și o reevaluare a întregii abordări legislative.
Soluțiile nu ar trebui să vizeze penalizarea pacienților, ci identificarea și eliminarea cauzelor reale ale abuzurilor, prin controale mai eficiente, digitalizarea sistemului de eliberare a concediilor medicale și o mai bună colaborare între medici, angajatori și casele de asigurări de sănătate. Este esențial ca factorii de decizie să înțeleagă că sănătatea populației, în special a celor vulnerabili, nu poate fi sacrificată pe altarul austerității bugetare. O societate sănătoasă este o societate productivă, iar sprijinirea pacienților cronici în menținerea sănătății și a capacității de muncă ar trebui să fie o prioritate strategică.
În concluzie, apelul APCR subliniază o problemă sistemică: tendința de a implementa măsuri generaliste care, deși pot părea justificate la nivel macroeconomic, ignoră realitățile și nevoile specifice ale unor categorii de cetățeni. Este imperativ ca autoritățile să acționeze cu responsabilitate și celeritate, asigurând că drepturile fundamentale ale pacienților cronici sunt respectate și că politicile publice contribuie la bunăstarea, nu la precaritatea, acestora.
