Mohammad Eslami, șeful Organizației Iraniene pentru Energie Atomică (OIEA), a reiterat joi poziția fermă a Teheranului, excluzând categoric orice posibilitate de limitare a programului său...
de îmbogățire a uraniului. Declarația sa, etichetând cererile occidentale drept „doar dorințe deșarte”, subliniază adâncimea impasului diplomatic și tensiunile persistente dintre Iran și puterile occidentale, în special Statele Unite și Israelul. Această poziție intransigentă vine în contextul unor eforturi internaționale susținute, dar până acum fără succes, de a readuce Iranul la masa negocierilor pentru a revigora acordul nuclear din 2015, cunoscut sub numele de Planul Comun și Cuprinzător de Acțiune (JCPOA).
Programul de îmbogățire a uraniului al Iranului a fost și rămâne o sursă majoră de îngrijorare pentru comunitatea internațională, în special pentru Washington și Tel Aviv, care suspectează Teheranul că urmărește dezvoltarea de arme nucleare sub acoperirea unui program civil. Iranul a susținut întotdeauna că programul său nuclear are scopuri exclusiv pașnice, precum generarea de energie electrică și producția de izotopi medicali. Cu toate acestea, nivelurile la care Iranul a îmbogățit uraniul în ultimii ani – depășind cu mult limitele stabilite de JCPOA (3,67%) și ajungând la 60%, un pas tehnic minor de la nivelul de 90% necesar pentru arme nucleare – au amplificat aceste temeri.
Declarația lui Eslami nu este doar o reiterare a unei poziții cunoscute, ci și un semnal clar că Iranul nu intenționează să cedeze presiunilor externe, cel puțin nu în condițiile actuale. Teheranul a subliniat în repetate rânduri că programul său nuclear este o chestiune de suveranitate națională și că orice restricții trebuie să fie însoțite de ridicarea completă a sancțiunilor economice impuse de SUA, sancțiuni pe care Iranul le consideră ilegitime și contrare spiritului JCPOA. Retragerea unilaterală a Statelor Unite din acordul nuclear în 2018, sub administrația Trump, și reimpunerea ulterioară a sancțiunilor, au determinat Iranul să își reducă treptat angajamentele nucleare, accelerând îmbogățirea uraniului și limitând accesul inspectorilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA).
Analiza contextului regional și internațional relevă o complexitate sporită. Israelul, considerând programul nuclear iranian o amenințare existențială, a militat constant pentru o abordare mai dură și nu a exclus niciodată opțiunea militară pentru a preveni Iranul să obțină arma nucleară. Statele Unite, pe de altă parte, sub administrația Biden, au încercat să reînvie diplomația, dar negocierile indirecte de la Viena au stagnat de luni de zile, fără progrese semnificative.
Iranul a cerut garanții că nicio viitoare administrație americană nu se va retrage din nou din acord, o cerere dificil de îndeplinit în sistemul politic american. Această retorică fermă a lui Mohammad Eslami sugerează că Teheranul este hotărât să își continue politica de "rezistență activă", folosind programul nuclear ca pârghie în negocierile cu Occidentul. Întrebarea crucială rămâne dacă există o cale diplomatică viabilă pentru a dezamorsa această criză, având în vedere pozițiile divergente și lipsa de încredere reciprocă.
Fără un progres real în negocieri, riscul unei escaladări, fie prin acțiuni unilaterale ale Iranului, fie prin intervenții externe, rămâne o preocupare majoră pentru stabilitatea regională și securitatea globală.
