Valul de viituri care a lovit luni râul Putna, generând un cod roșu de pagube și mobilizând autoritățile locale, readuce în prim-plan o problemă cronică a societății românești: reticența față...
de asigurarea obligatorie a locuințelor, cunoscută sub denumirea de PAD (Polița de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale). Evenimentele meteorologice extreme, tot mai frecvente și intense în ultimii ani, subliniază vulnerabilitatea populației în fața forțelor naturii și, implicit, lipsa de pregătire financiară pentru a face față consecințelor. Datele recente sunt alarmante: mai puțin de un sfert din locuințele din România beneficiază de o astfel de asigurare.
Această cifră plasează țara noastră mult sub media europeană și indică o indiferență sau o lipsă de înțelegere a importanței acestui instrument de protecție. Mai mult, județul Vrancea, o zonă cu risc seismic și hidrologic cunoscut, se numără printre regiunile cu cel mai scăzut procent de polițe PAD încheiate. Această situație este cu atât mai paradoxală cu cât Vrancea este periodic afectată de inundații, alunecări de teren și, potențial, cutremure devastatoare.
Mecanismul și scopul PAD Polița PAD a fost introdusă în România în 2009, având ca scop principal protejarea proprietarilor de locuințe împotriva riscurilor catastrofale precum inundațiile, cutremurele și alunecările de teren. Gestionată de Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID), această asigurare obligatorie este menită să ofere o plasă de siguranță financiară, minimizând dependența de ajutoarele de stat, care sunt adesea insuficiente și întârziate. Costul anual al unei polițe PAD este relativ mic – 10 euro pentru locuințele de tip A (cu structură de rezistență din beton armat, metal ori lemn sau cu pereți exteriori din piatră, cărămidă arsă, lemn ori materiale asimilate) și 20 euro pentru locuințele de tip B (cu pereți exteriori din cărămidă nearsă, chirpici sau alte materiale similare) – în comparație cu potențialele pagube care pot ajunge la zeci de mii de euro.
Sumele maxime asigurate sunt de 20.000 de euro, respectiv 10.000 de euro, în funcție de tipul locuinței. De ce o reticență atât de mare? Există mai mulți factori care contribuie la gradul redus de acoperire al asigurărilor PAD. În primul rând, o percepție eronată conform căreia statul va interveni întotdeauna cu ajutoare integrale în caz de dezastru.
Realitatea este că aceste ajutoare sunt adesea simbolice și nu acoperă nici pe departe costurile de reconstrucție sau reparație. În al doilea rând, o lipsă de informare și educare a publicului cu privire la beneficiile și necesitatea asigurării. Mulți proprietari nu înțeleg pe deplin riscurile la care sunt expuși sau consideră că "mie nu mi se poate întâmpla".
În al treilea rând, birocrația și complexitatea procesului de despăgubire, chiar și în cazul unei polițe valide, pot descuraja unii cetățeni. Nu în ultimul rând, factorul economic joacă un rol, chiar dacă costul poliței este mic, pentru o parte a populației, orice cheltuială suplimentară este privită cu scepticism. Consecințele lipsei de asigurare Fiecare eveniment meteorologic extrem, cum ar fi viiturile de pe Putna, scoate la iveală drama familiilor care își pierd agoniseala de-o viață.
Fără o asigurare PAD, acești oameni rămân cu pagube semnificative, adesea ireparabile din propriile resurse. Reconstrucția devine un coșmar financiar, iar dependența de ajutoarele sociale sau de campaniile umanitare devine singura soluție, o soluție care nu oferă niciodată stabilitatea și certitudinea unei despăgubiri rapide și consistente. Pe lângă suferința individuală, lipsa asigurărilor pune o presiune imensă pe bugetul de stat și pe autoritățile locale, care trebuie să aloce fonduri de urgență, adesea insuficiente, pentru a gestiona crizele post-dezastru.
Apel la conștientizare și acțiune Situația din Vrancea și din întreaga țară ar trebui să servească drept un semnal de alarmă. Este imperios necesar ca autoritățile, împreună cu PAID și cu industria asigurărilor, să intensifice campaniile de informare și conștientizare. O mai bună comunicare a beneficiilor, o simplificare a procesului de încheiere a polițelor și de despăgubire, precum și o educare continuă a populației cu privire la riscurile naturale și la importanța prevenirii financiare sunt pași esențiali.
Pe termen lung, o creștere semnificativă a numărului de locuințe asigurate ar contribui nu doar la protejarea individuală a cetățenilor, ci și la o mai bună gestionare a riscurilor la nivel național, transformând România într-o societate mai rezilientă în fața provocărilor climatice și geologice.
