Ambasadorul Marocului în România, Hassan Abouyoub, a făcut recent o declarație semnificativă privind comerțul bilateral și, mai ales, prezența produselor agricole marocane pe piața românească.
Potrivit oficialului, Marocul exportă anual legume și fructe în valoare de patru miliarde de euro, subliniind totodată că toate aceste produse sunt supuse unor teste riguroase înainte de a părăsi țara de origine. Această precizare vine în contextul unei dezbateri mai ample despre proveniența și circuitul produselor alimentare, în special al roșiilor, care ajung pe mesele românilor. Deși România este o piață importantă pentru consumul de legume și fructe, iar produsele marocane sunt vizibile în supermarketuri și piețe, ambasadorul a confirmat o realitate comercială complexă: exporturile directe de produse agricole din Maroc către România sunt, în prezent, minime.
Această situație ridică întrebări legitime despre modul în care roșiile, portocalele, lămâile și alte produse marocane ajung totuși în cantități considerabile în România. Explicația rezidă în circuitul comercial european. Majoritatea acestor produse intră în Uniunea Europeană prin porturi mari sau centre logistice din țări precum Spania, Franța, Olanda sau Germania.
Odată ajunse pe teritoriul UE, ele circulă liber pe piața internă, fiind redistribuite către statele membre, inclusiv România, prin intermediul unor importatori și distribuitori europeni. Astfel, deși nu există un flux direct semnificativ, consumatorii români beneficiază indirect de oferta agricolă marocană. Această dinamică comercială este influențată de mai mulți factori.
În primul rând, Marocul beneficiază de un climat favorabil, care permite culturi timpurii și o diversitate mare de produse pe tot parcursul anului, completând astfel oferta europeană, mai ales în extrasezon. În al doilea rând, acordurile comerciale dintre Maroc și Uniunea Europeană facilitează accesul produselor marocane pe piața comunitară, cu anumite cote și reglementări tarifare. În al treilea rând, infrastructura logistică și rețelele de distribuție ale marilor jucători din comerțul european sunt extrem de eficiente, permițând o circulație rapidă și cost-eficientă a mărfurilor.
Declarația ambasadorului privind testarea riguroasă a produselor la plecarea din Maroc este esențială pentru a asigura încrederea consumatorilor. Aceasta se referă, cel mai probabil, la controale fitosanitare, de calitate și de siguranță alimentară, menite să respecte standardele internaționale și, implicit, pe cele ale Uniunii Europene. Respectarea acestor standarde este crucială pentru menținerea accesului pe o piață atât de exigentă precum cea europeană.
Pentru România, prezența produselor marocane, chiar și prin intermediari, aduce beneficii precum diversificarea ofertei și menținerea unor prețuri competitive, mai ales în perioadele în care producția internă este limitată sau inexistentă. Pe de altă parte, această situație subliniază și provocările cu care se confruntă producătorii români, care trebuie să concureze cu o ofertă externă vastă și adesea mai ieftină. Dezvoltarea unor lanțuri scurte de aprovizionare și susținerea producției locale rămân priorități pentru asigurarea securității alimentare și a sustenabilității economice pe termen lung.
În concluzie, deși relațiile comerciale directe dintre Maroc și România în sectorul agricol sunt încă în faza de dezvoltare, produsele marocane joacă deja un rol important pe piața românească, ajungând aici prin circuitele europene bine stabilite. Transparența și asigurarea calității, așa cum a subliniat ambasadorul Hassan Abouyoub, sunt piloni esențiali pentru consolidarea încrederii și pentru o colaborare economică viitoare mai robustă între cele două țări.
